Care este legătura dintre cultura Cucuteni şi două culturi din China? Locuinţe vechi de aproximativ 6000 de ani, cercetate de arheologi români şi chinezi

 În urmă cu trei ani, un bărbat din Dobrovăţ găsea în pădure câteva bucăţi de ceramică de Cucuteni. I le-a arătat unui prieten arheolog, iar acum, în Pădurea Buda, aflată la marginea comunei, se fac săpături într-un sit arheologic de aproape două hectare.

• Un strămoș al vacilor cântărea doar 450 de grame
• Rămășițele unei vaste așezări agricole veche de 7.000 de ani, găsite într-un „vid enorm” din Serbia

Primele cercetări arată că acolo sunt nouă locuinţe vechi de aproximativ 6000 de ani. Însă, specialiştii români sunt ajutaţi de cei chinezi şi asta pentru că împreună încearcă să afle care este legătura dintre cultura Cucuteni şi două culturi chineze, foarte asemănătoare.

„Eram în trecere. Mă duceam să aduc apă. Mi s-a părut că văd ceva mai suspect în pământ şi am scos un ciob. Era pictat. A ieşit şi o coadă de lingură cu gaură. Le-am pus într-o pungă şi le-am dus acasă., povesteşte Constantin Iascu, un localnic din Dobrovăţ, despre cum a găsit câteva bucăţi de ceramică de Cucuteni în pădurea din Dobrovăţ.

Cioburile au ajuns la un arheolog, care şi-a dat seama că în zonă ar putea fi ceva mai mult decât câteva bucăţi de ceramică. Iar acum, la trei ani după, la marginea pădurii Buda din Dobrovăţ s-a deschis un sit arheologic. Primele cercetări arată că pe o suprafaţă de aproximativ două hectare sunt nouă locuinţe din perioada cucuteniană, iar săpăturile au început săptâmâna trecută.

„Această aşezare, unde ne aflăm în acest momoment, de localnici este numit Pădurea Buda, în comuna Dobrovăţ. Este vorba de o aşezare aparţinând culturii Cucuteni, mai precis din faza Cucuteni A, care din punct de vedere cronologic se încadrează în jur de 4.000 – 3.700 înainte de Hristos”, a explicat Magda Lazarovici, şefa sitului arheologic.

Legătrura dintre cultura din România şi două din China

Arheologii români nu lucrează singuri, ci sunt sprijiniţi de colegi din China, tocmai pentru a elucida un mister: ce legătură este între cultura cucuteniană şi două culturi chineze.

„Ceramica cucuteniană este pictată în proporţie de 70 – 75%. Elementele decorative, mai ales din fazele finale ale culturii Cucuteni, se aseamănă foarte mult cu cele din cultura Yangshao, care e tot cu ceramică pictată în proporţie foarte mare, şi de asemenea, cu cele din cultura MaJayo, care evoluează într-o perioadă aproximativ contemporană”, a declarat Magda Lazarocivi.

Practic, cu ajutorul acestor descoperiri, arheologii români vor să explice din ce motiv două comunităţi aflate la distanţe atât de mari folosesc aceleaşi elemente decorative sau aceleaşi forme de vase.

„O să vedem care sunt ipotezele lansate de colegii din China. Avem deja câteva ipoteze de lucru. Credem că ele provin din zona semilumii unde începând din jurul 6.000 înainte de Hristos s-a aridizat foarte mult clima şi foarte multe comunităţi au fost nevoite să îşi caute alte zone pentru a putea supravieţui. Unele comunităţi au luat-o spre Grecia, altele au luat-o poate spre China. Ar putea fi înrudite, fapt care s-ar putea dovedi în baza analizelor ADN care se practică în ultima vreme tot mai mult. Sunt mulţi specialişti interesaţi de acest subiect”, a explicat Magda Lazarovici.

Tipologia şi tiparul celor două feluri de ceramică au foarte multe în comun. Din acest motiv mulţi arheologi, nu doar din China, dar şi din alte ţări cred că ar putea exista o legătură, dar deocamdată avem foarte multe legături lipsă între această zonă şi China, dacă umplem găurile lipsă putem să construim legătura dintre ele”, a declarat Chen Xingcan, directorul Institutului de Arheologie din Beijing.

Românii singuri nu ar fi putut deschide acest sit arheologic, pentru că nu au finanţare pentru astfel de cercetări. Astfel că banii au venit de la Institutul de Arheologie din Beijing.

„Nu sunt fonduri pentru deschiderea unor noi sit-uri pentru a fi cercetate. Noi avem deja o altă cercetare la Scânteia, la mică distanţă de aici şi ar fi fost dificil dacă nu veneau ei cu fonduri, pentru că vedeţi, folosim aspirator, tot felul de alte piese necesare desfăşurării în bune condiţii a şantierului, dificultatea cea mai mare aici este cu drumul pentru că noi trebuie să transportăm şi uneltele cu care lucrăm şi uneltele pe care le descoperim aici”, a declarat şefa sit-ului.

Tinerii din sat curăţă zona

De mai bine de o săptâmână, tineri din sat, supravegheaţi de arheologi, curăţă fiecare centimetru pătrat din zona care a fost deja decopertată şi verifică fiecare bucăţică de ceramică pe care o găsesc. Lucrările au început la două dintre cele nouă locuinţe.

„Am ales două dintre acestea să încercăm să vedem cum era sistemul de construcţie. Am decopertat partea de glie pentru că la suprafaţă se vedeau resturi de pământ ars şi ceramică şi după ce am îndepărtat 15 cm de humus de glie au început să apară resturi de la locuinţele dărâmate”, a spus Gheorghe Lazarovici, arheolog.

Cu şpaclul, măturicea şi pensula au fost găsite deja zeci de bucăţi de vase ceramice şi au început să se contureze urme ale structurii de rezistenţă.

„Aici, în nord, putem găsi o caracteristică foarte interesantă, se poate vedea un perete din interiorul casei. Acest perete a fost folosit pentru a separa zone diferite de locuit. Spre exemplu, această zonă putea fi o cameră de locuit, iar în spate putea fi o cameră de depozitare, ceea ce ne arată separarea funcţională”, a afirmat Chenghao Wen, unul dintre arheologii care lucrează în aceste zile la
sit-ul de la Dobrovăţ.

„În partea aceasta putem vedea o piatră foarte mare, numai o parte a ei este descoperită, suprafaţa este foarte fină, probabil a fost folosită ca o piatră de măcinat pentru cereale, iar aici vedem câteva bucăti de ceramică, cel mai probabil pentru uzul zilnic, pentru a pune apă sau cereale sau o supă”, a adăugat Chenghao Wen.

După ce sunt scoase din pâmânt, bucăţile de ceramică sunt duse în sat, unde tot o echipă de voluntari, condusă de un arheolog, curăţă piesele şi le trimit către Centrul de Restaurare.

Lucrările de la sit-ul de la Dobrovăţ s-ar putea întinde pe o perioadă de cinci ani.